Absorbtia fortelor

Distribuția și echilibrarea forţelor ocluzale într-un sistem parodontal integrat 

Autori:

               Sef Lucrari Dr. Ion Bogdan Teodor Georgescu

               Dr. Carmen Georgescu

               Dr. Liliana Osain Georgescu

Conceptia actuala

  Conform conceptiei actuale fortele ocluzale (FO) sunt absorbite in parodontiu printr-un efect de amortizare in spatiul dento- parodontal datorita unei mobilitati a dintelui in alveola osoasa.

  FO este transmisa osului alveolar prin intermediul continutului alveolei (lichide, tesut elastic) si disipate in os (bloc osos plin) acesta fiind considerat a avea o rezistenta suficient de mare ca sa reziste FO.

  Exista mai multe ipoteze care incearca sa explice aceasta absorbtie a FO:

–     ipoteza tensiunii ligamentare;

–     ipoteza franei hidraulice (Wesky si Körber);

–     ipoteza aparitiei unor forte simetrice, simultane si egale de presiune si tractiune pe lama alveolara (Leriche);

–     ipoteza deformarii elastice a osului;

–     ipoteza absorbtiei FO prin tixotropie declansand o franare vascoasa.

  Toate aceste ipoteze sunt tributare unei conceptii nebiologice in care parodontiul este considerat un sistem mecanic, lipsit de reactie, un fel de suspensie hidroelastica de la automobil care intr-o varianta superioara ar putea fi asistata de calculator.

Fig. 1

Sectiuni prin osul mandibular de vaca

Fig.2 Lama alveolara compacta si tabla externa a mandibulei

Fig.3 Trabecule osoase

                                  Fig. 4                                                                          Fig. 5

                Fig. 6                                                                       Fig. 7

                 Fig. 8                                                                                    Fig. 9

                Fig. 10                                                                              Fig. 11

               Fig. 12                                                                                   Fig. 13

                Fig. 14                                                                                     Fig. 15

Fig. 16

Fig. 17

Schemă bloc a parodonţiului în concepţia actuală (sistem mecanic lipsit de reacţie)

Sisteme – systema – synestanai

Notiunea de sistem apare in secolul al XVIII-lea.

  In anii 1930 notiunea de sistem capata sensul folosit astazi (sistem respirator, locomotor, nervos, excretor, etc.) si apare teoria generala a sistemelor (Bertalamphy)

  Sistem= ansamblul organizat pe baza unui principiu format din “functie si structura de executie” (abstracta) – denumirea sistemului este data de functia sa pentru ca functia determina structura.

  Sistemele pot fi:

– artificiale

– naturale:

  simple

  cu autoreglare – sisteme vii

  Sistemele vii sunt sisteme inteligente (prelucreaza informatia), negentropice, neliniare, cu autoreglare, autoprogramare, autoregenerare, etc.

Reprezentarea schematica a sistemului de absorbtie al FO in parodontiu, dupa conceptia actuala

   Socul ocluzal este amortizat in spatiul dento-parodontal.

   FO remanenta este transmisa osului in toate directiile  si consumata (disipata) in os.

   Sistemul nu poate functiona fara lichid care trebuie evacuat in afara lamei alveolare.

   s= spatiu de deplasare (0.15 mm)

   In realitate, osul alveolar nu are o rezistenta care sa se opuna efectiv FO.

Reprezentarea schematica a sistemului real de absorbtie al FO

  Tabla externa a osului maxilar este extrem de rezistenta, iar lama alveolara este extrem de subtire, practic nu opune nici o rezistenta.

   Trabeculele alveolare arata ca niste fire de par, osul maxilar pare gol pe dinauntru.

   Tabla externa face corp comun cu lama alveolara la marginile alveolei, reprezentand incastrarea grindei, reprezentata de dinte, compacta alveolara si ligament.

Model al distributiei fortelor intr-un sistem similar (podul) celui real

  Cei doi stalpi trebuie sa aiba o rezistenta mult mai mare decat a grindei, egala cel putin cu forta totala, FO.

   Grinda la capetele de asezare pe stalpi are rezistenta minima, iar la mijloc efortul este maxim. Din aceasta cauza grinda se ramforseaza cu un arc (arcada).

   FO = tara podului.

  Intrucat FO nu este inertiala, ci apare ca efect al unui impuls (i=inertie/timp=m·v) este nevoie de un sistem de amortizare ca sa nu se rupa grinda.

   Stalpii preiau greutatea grinzii, iar sistemul de amortizare preia efectul impulsului care are ca raspuns un efect de incovoiere a grinzii si tractiunea la capetele grinzii.

Schema bloc a parodontiului in conceptia actuala (sistem mecanic lipsit de reactie)

  Parodontiul primeste o forta FO care este intotdeauna mai mica decat rezistenta alveolei ceea ce nu corespunde realitatii, iar aparatul de amortizare parodontal (cuprins in spatiul dento-alveolar) este supradimensionat.

Schema bloc a sistemului parodontal in  conceptia biologica (sistem inteligent integrat)

1.     Subsistemul de forta – reglajul FO de catre sistemul nervos (SN): intensitatea FM (marime vectoriala), directie si punct de aplicatie al fortei, timp de actiune, pauza, frecventa, secventa miscarilor. Intre comanda (cu predictie) si executie exista un defazaj motiv pentru care este nevoie de o compensare prin amortizare.

2.     Subsistem de amortizare – reglaj la nivelul spatiului dento-parodontal.

3.     Subsistem de dispersie si disipare – descarcarea fortei se face in totalitatea osului maxilar.

Model comportamental al sistemului masticator

  Sistem inteligent si integrat in care S.N. are un rol central.

  Este format din suma subsistemelor parodontale, plus cavitatea orala avand ca finalitate (functie) masticatia.

  Dintele + parodontiul formeaza unitatea morfo-functionala care impreuna cu antagonistul alcatuieste unitatea de masticatie.

Concluzii

Conceptia actuala care considera parodontiul un sistem mecanic lipsit de reactie este depasita si insuficienta pentru explicarea functionarii sistemului parodontal.

Parodontiul este mai mult decat gingia, osul alveolar, ligament, cement, deoarece feedback-urile parodontale se inchid la distanta in organism, depasind cu mult aceste structuri.

Sistemul de preluare al FO pe suprafata alveolei, considerat valabil in prezent, nu corespunde realitatii deoarece compacta alveolara nu are rezistenta necesara. Conform noii ipoteze FO este preluata intr-un sistem grinda cu stalpi in care:

–      Grinda = dinte + compacta alveolara;

–      Stalpi = osul maxilar.

Momentul maxim de forta este la marginea alveolei – la incastrarea grinzii pe stalpi.

Intregul sistem de forte se inchide si se descarca in baza maxilarului.

Dintele si parodontiul reprezinta unitatea morfo-functionala a sistemului masticator, S.N. avand un rol central de reglaj:prin predictie, comanda, control, corectie si intrerupere FO.

Orice perturbatie pe buclele de reactie, la orice nivel, disfunctioneaza sistemul putand produce parodontopatia.